1. Un om, fără de Domnul, e-un pom neroditor
Sădit în lumea mare fără de ajutor;
Când firea pământească sufletul i-a-ngrădit,
Inima lui suspină şi e nefericit.

R: Nu cere de la oameni să-ţi dea fericirea,
Căci numai Domnul ştie şi poate să ţi-o dea.
Încrede-te în Domnul şi viaţa ta va fi
Rodită şi-mplinită cu mii de bucurii!

2. Ce-i omul fără Domnul? E-un călător pribeag
Ce-aleargă prin lume cu griji împovărat,
Trudeşte-o viaţă-ntreagă, nu-i binecuvântat
Şi-n anii bătrâneţii un trist însingurat

3. Aşa omule, vino la Tatăl Dumnezeu,
Căci El ţi-a dat viaţa şi totul este El,
Te pocăieşte astăzi cât timp tu mai trăieşti,
Împacă-te cu Domnul să ai Viaţa de veci!