Un om fără de Domnul e-un pom neroditor
Alexandru Groza
V1 C V2 C V3 C
[V1]
Un om, fără de Domnul, e-un pom neroditor
Sădit în lumea mare fără de ajutor;
Când firea pământească sufletul i-a-ngrădit,
Inima lui suspină şi e nefericit.
[C]
Nu cere de la oameni să-ţi dea fericirea,
Căci numai Domnul ştie şi poate să ţi-o dea.
Încrede-te în Domnul şi viaţa ta va fi
Rodită şi-mplinită cu mii de bucurii!
[V2]
Ce-i omul fără Domnul? E-un călător pribeag
Ce-aleargă prin lume cu griji împovărat,
Trudeşte-o viaţă-ntreagă, nu-i binecuvântat
Şi-n anii bătrâneţii un trist însingurat
[V3]
Aşa omule, vino la Tatăl Dumnezeu,
Căci El ţi-a dat viaţa şi totul este El,
Te pocăieşte astăzi cât timp tu mai trăieşti,
Împacă-te cu Domnul să ai Viaţa de veci!