Un om fără de Domnul e-un pom neroditor Alexandru Groza V1 C V2 C V3 C [V1] Un om, fără de Domnul, e-un pom neroditor Sădit în lumea mare fără de ajutor; Când firea pământească sufletul i-a-ngrădit, Inima lui suspină şi e nefericit. [C] Nu cere de la oameni să-ţi dea fericirea, Căci numai Domnul ştie şi poate să ţi-o dea. Încrede-te în Domnul şi viaţa ta va fi Rodită şi-mplinită cu mii de bucurii! [V2] Ce-i omul fără Domnul? E-un călător pribeag Ce-aleargă prin lume cu griji împovărat, Trudeşte-o viaţă-ntreagă, nu-i binecuvântat Şi-n anii bătrâneţii un trist însingurat... [V3] Aşa omule, vino la Tatăl Dumnezeu, Căci El ţi-a dat viaţa şi totul este El, Te pocăieşte astăzi cât timp tu mai trăieşti, Împacă-te cu Domnul să ai Viaţa de veci!