1. Nu-i mult şi vine ziua când toţi ne-om înălţa
Spre patria cerească, la El în ţara Sa,
La Cel ce-I veşnic soare, un Dumnezeu preasfânt
Ce stă sus în splendoare, domnind cu-al Său Cuvânt.

R: Cânta-vom în mărire, în slavă, strălucire,
Acolo în splendoare, unde e sărbătoare.
Cânta-va tot poporul, Celui ce-I Creatorul,
Celui ce-i veşnic soare strălucitor şi mare.

2. Ce sărbătoare mare va fi când ne-om uni
Cu îngerii-n cântare, plecând spre veşnicii,
Spre ţara minunată, ce-o aşteptăm de mult,
Spre slava nevisată, uitând de-acest Pământ.

3. Nu vor mai fi necazuri, nici lacrimi, nici amar,
Nici viaţa cea cu lacrimi, purtaţi din val în val.
Cântarea, bucuria, vor fi la nesfârşit,
Acolo-n strălucirea ce El ne-a pregătit.