1. Colindat-am lumea toată
Si-am crezut că-s înţeleaptă, dar m-am înşelat.
La şcoli 'nalte am umblat,
De maimuţă am aflat, ei m-au învăţat.
Ei mi-au spus că doar natura,
Ea mi-a dăltuit făptura
Şi că totu-i transformat, nu-i nimic real.
M-au făcut să cred minciuna
Și să zic ca ei întruna,
Însă Tu m-ai cercetat, şi m-ai deşteptat.

2. Au uitat de Tine, Tată,
Mintea lor le-a fost lăsată în deşertăciuni.
Azi se cercetează-ntruna,
Nu au cunoscut măsura şi s-au îngâmfat.
Tu ai făcut universul
Și i-ai scris în spaţii mersul,
Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat.
Oştirea cerească toată,
Ea Te laudă, o, Tată,
Numai omul a uitat că Tu l-ai creat.

3. Sunt făptura minunată,
Prin Cuvântul Lui creată, eu Îi mulţumesc;
Nu-s maimuţă poluată,
Sunt din viţă mai aleasă, sunt din Dumnezeu.
A mea minte luminată,
Vrea să-ţi spună că-i iertată,
Cunoştiinţa veche-a mea s-îndoit şi ea,
Sunt tot-una cu chemarea
Cerului şi vindecarea,
Dragostea m-a vindecat şi m-a eliberat.

4. Omule, primeşte-L, iată,
Eşti făptura minunată, tu să te smereşti!
C-azi dorim, noi, Sfinte Tată,
Să avem un chip odată, cel dumnezeiesc.
Te iubeşte şi te-aşteaptă
Să-ţi reverşi privirea toată,
Către frumuseţea Sa, şi tu eşti din ea.
Vrea din moarte să te salte
Si să duci a Lui bucate,
Mângăiere să îţi dea, asta-i voia Sa.