Hasmasan Gavril V1 V2 V3 V4 [V1] Colindat-am lumea toată Si-am crezut că-s înţeleaptă, dar m-am înşelat. La şcoli 'nalte am umblat, De maimuţă am aflat, ei m-au învăţat. Ei mi-au spus că doar natura, Ea mi-a dăltuit făptura Şi că totu-i transformat, nu-i nimic real. M-au făcut să cred minciuna Și să zic ca ei întruna, Însă Tu m-ai cercetat, şi m-ai deşteptat. [V2] Au uitat de Tine, Tată, Mintea lor le-a fost lăsată în deşertăciuni. Azi se cercetează-ntruna, Nu au cunoscut măsura şi s-au îngâmfat. Tu ai făcut universul Și i-ai scris în spaţii mersul, Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat. Oştirea cerească toată, Ea Te laudă, o, Tată, Numai omul a uitat că Tu l-ai creat. [V3] Sunt făptura minunată, Prin Cuvântul Lui creată, eu Îi mulţumesc; Nu-s maimuţă poluată, Sunt din viţă mai aleasă, sunt din Dumnezeu. A mea minte luminată, Vrea să-ţi spună că-i iertată, Cunoştiinţa veche-a mea s-îndoit şi ea, Sunt tot-una cu chemarea Cerului şi vindecarea, Dragostea m-a vindecat şi m-a eliberat. [V4] Omule, primeşte-L, iată, Eşti făptura minunată, tu să te smereşti! C-azi dorim, noi, Sfinte Tată, Să avem un chip odată, cel dumnezeiesc. Te iubeşte şi te-aşteaptă Să-ţi reverşi privirea toată, Către frumuseţea Sa, şi tu eşti din ea. Vrea din moarte să te salte Si să duci a Lui bucate, Mângăiere să îţi dea, asta-i voia Sa.