1. O, vai de voi femei din Ierihon!
Voi niciodată n-aţi pus la îndoială
Aţi răspândit un zvon şi ce mai zvon:
„Rahav e o femeie imorală!”

2. O, vai de voi bărbaţi din Canaan!
Prin cetăţi zburase vestea cu iuţeală.
„La Ierihon găseşti plăceri pe bani
În casa lui Rahav cea imorală!”

3. Rahav schimba iubit după iubit
Cu vorbe dulci şi vrajă de nălucă
Până-ntr-o zi când a-ntâlnit
Doi bărbaţi ce n-a putu să îi seducă.

4. Erau voinici cu piepturi de oţel
Erau frumoşi, dar istoviţi de drum
Erau viteji de neam din Israel
Erau cinstiţi, erau mai nu ştiu cum!

5. Dar vai, ce-aflase s-a-ngrozit
Şi-n gând, pe loc, îşi făcu o socoteală
„Când Ierihonul fi-va nimicit
Eu n-am să mor!” şopti femeia imorală.

6. „Juraţi-mi azi pe-al vostru Dumnezeu!
Eu v-am salvat de moarte cu-ndrăzneală
Voi veţi cruţa de paloş neamul meu?…
Atât vă cer!” – vorbi femeia imorală.

7. „Acum vă dau o funie, fugiţi!
Dar toţi oştenii voştri ştiu
Că cei din casa mea sunt ocrotiţi
De-această funie de in cărămiziu!”

8. Rahav îndeamnă şi azi întregul neam:
„Grăbiţi-vă, căci vremea e târzie,
Legaţi-vă, creştinilor, la geam
O funie de in cărămizie!”