Cât îmi va fi dat să trăiesc, Despre iubirea Ta voi spune, Că atâta bine mi-ai făcut Când Te-am chemat în rugăciune! Că atâta bine mi-ai făcut Când Te-am chemat în rugăciune!
Refren
Tu n-ai dispreţuit şi nici n-ai alungat Pe cel trudit, ce-n taină-n lacrimi Te-a chemat. Tu ai primit pe orice om căzut, L-ai mângâiat când milă Ţi-a cerut.
Strofă 2
Cât voi trăi pe-acest pământ, Te voi slăvi, chiar şi-n durere, C-atâta bine mi-ai făcut! Când Te-am chemat, trist în tăcere, Atâta bine mi-ai făcut, Când Te-am chemat, trist în tăcere!
Strofă 1
Cât îmi va fi dat să trăiesc, Despre iubirea Ta voi spune, Că atâta bine mi-ai făcut Când Te-am chemat în rugăciune! Că atâta bine mi-ai făcut Când Te-am chemat în rugăciune!
Refren
Tu n-ai dispreţuit şi nici n-ai alungat Pe cel trudit, ce-n taină-n lacrimi Te-a chemat. Tu ai primit pe orice om căzut, L-ai mângâiat când milă Ţi-a cerut.
Strofă 2
Cât voi trăi pe-acest pământ, Te voi slăvi, chiar şi-n durere, C-atâta bine mi-ai făcut! Când Te-am chemat, trist în tăcere, Atâta bine mi-ai făcut, Când Te-am chemat, trist în tăcere!
1 / 1▲
1. Cât îmi va fi dat să trăiesc,
Despre iubirea Ta voi spune,
Că atâta bine mi-ai făcut
Când Te-am chemat în rugăciune!
Că atâta bine mi-ai făcut
Când Te-am chemat în rugăciune!
R: Tu n-ai dispreţuit şi nici n-ai alungat
Pe cel trudit, ce-n taină-n lacrimi Te-a chemat.
Tu ai primit pe orice om căzut,
L-ai mângâiat când milă Ţi-a cerut.
2. Cât voi trăi pe-acest pământ,
Te voi slăvi, chiar şi-n durere,
C-atâta bine mi-ai făcut!
Când Te-am chemat, trist în tăcere,
Atâta bine mi-ai făcut,
Când Te-am chemat, trist în tăcere!
Neemia 9:17n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit