Psalmii 121:1 Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
Psalmii 121:2 Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Psalmii 121:3 Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita.
Psalmii 121:4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
Psalmii 121:5 Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
Psalmii 121:6 De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
Psalmii 121:7 Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
Psalmii 121:8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.
Strofă 1
Îmi ridic ochii către munţi Căci ştiu, acolo Tu odată Te coborai ca să vorbeşti Şi să Te-arăţi în a Ta slavă Dar astăzi munţii sunt doar stânci Şi plini de fiare-nfometate Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt Atunci când sufletu-mi se zbate.
Refren
Dar ajutorul meu Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-i ridic Nu mi-e frică de nimic. Căci ajutorul meu, Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-i ridic Nu mi-e frică de nimic.
Strofă 2
Eu vreau ca să privesc în sus, Nu la-nălţimi ce pot să cadă Şi nici spre mâini ce pot să-mi dea Un ajutor, dar şi-o ocară Nădejdea vreau ca să mi-o pun În Cel ce toate le adapă În Dumnezeu, în Dumnezeu E Cetăţuia ce mă scapă.
Strofă 3
Nu-i o poveste tot ce spun, Există-un Dumnezeu ce poate Să facă totul din nimic, Iar munţii-n mare să-i îngroape El Se descoperă şi azi Acelor ce doresc să-L vadă Dar nu pe munţi, ci-n duhul lor Şi prin credinţă, nu-n tăgadă.
Strofă 1
Îmi ridic ochii către munţi Căci ştiu, acolo Tu odată Te coborai ca să vorbeşti Şi să Te-arăţi în a Ta slavă Dar astăzi munţii sunt doar stânci Şi plini de fiare-nfometate Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt Atunci când sufletu-mi se zbate.
Refren
Dar ajutorul meu Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-i ridic Nu mi-e frică de nimic. Căci ajutorul meu, Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-i ridic Nu mi-e frică de nimic.
Strofă 2
Eu vreau ca să privesc în sus, Nu la-nălţimi ce pot să cadă Şi nici spre mâini ce pot să-mi dea Un ajutor, dar şi-o ocară Nădejdea vreau ca să mi-o pun În Cel ce toate le adapă În Dumnezeu, în Dumnezeu E Cetăţuia ce mă scapă.
Strofă 3
Nu-i o poveste tot ce spun, Există-un Dumnezeu ce poate Să facă totul din nimic, Iar munţii-n mare să-i îngroape El Se descoperă şi azi Acelor ce doresc să-L vadă Dar nu pe munţi, ci-n duhul lor Şi prin credinţă, nu-n tăgadă.
1 / 1▲
1. Îmi ridic ochii către munţi
Căci ştiu, acolo Tu odată
Te coborai ca să vorbeşti
Şi să Te-arăţi în a Ta slavă
Dar astăzi munţii sunt doar stânci
Şi plini de fiare-nfometate
Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt
Atunci când sufletu-mi se zbate.
R: Dar ajutorul meu
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-i ridic
Nu mi-e frică de nimic.
Căci ajutorul meu,
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-i ridic
Nu mi-e frică de nimic.
2. Eu vreau ca să privesc în sus,
Nu la-nălţimi ce pot să cadă
Şi nici spre mâini ce pot să-mi dea
Un ajutor, dar şi-o ocară
Nădejdea vreau ca să mi-o pun
În Cel ce toate le adapă
În Dumnezeu, în Dumnezeu
E Cetăţuia ce mă scapă.
3. Nu-i o poveste tot ce spun,
Există-un Dumnezeu ce poate
Să facă totul din nimic,
Iar munţii-n mare să-i îngroape
El Se descoperă şi azi
Acelor ce doresc să-L vadă
Dar nu pe munţi, ci-n duhul lor
Şi prin credinţă, nu-n tăgadă.