Fratii Sfara V1 C V2 C V3 C [V1] Îmi ridic ochii către munţi Căci ştiu, acolo Tu odată Te coborai ca să vorbeşti Şi să Te-arăţi în a Ta slavă Dar astăzi munţii sunt doar stânci Şi plini de fiare-nfometate Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt Atunci când sufletu-mi se zbate. [C] Dar ajutorul meu Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-i ridic Nu mi-e frică de nimic. Căci ajutorul meu, Vine de la Dumnezeu Spre El ochii mi-i ridic Nu mi-e frică de nimic. [V2] Eu vreau ca să privesc în sus, Nu la-nălţimi ce pot să cadă Şi nici spre mâini ce pot să-mi dea Un ajutor, dar şi-o ocară Nădejdea vreau ca să mi-o pun În Cel ce toate le adapă În Dumnezeu, în Dumnezeu E Cetăţuia ce mă scapă. [V3] Nu-i o poveste tot ce spun, Există-un Dumnezeu ce poate Să facă totul din nimic, Iar munţii-n mare să-i îngroape El Se descoperă şi azi Acelor ce doresc să-L vadă Dar nu pe munţi, ci-n duhul lor Şi prin credinţă, nu-n tăgadă.