1. La umbra aripilor Tale,
Copiii Tăi se întâlnesc
La ceas de plâns amar şi jale,
Ei sufletul şi-L răcoresc,
Ce bine-i, Doamne, lângă Tine,
Ce bine e sub al Tău nor,
La umbra Ta sunt ape line,
Ce curg din veşnicul izvor.

R: Ce bine e cu Tine, ce bine-i sub al Tău umbrar,
Ce bine e cu Tine, ce bine e sub har!

2. La umbra aripilor Tale,
O, Doamne Dumnezeul nost',
Toţi cei ce merg pe a Ta cale
Găsesc oricând un adăpost.
Aicea poate orişicine
O veşnicie ca să stea,
Nu-i nicăieri atât de bine,
O, Doamne, ca la umbra Ta.

3. La umbra aripilor Tale
Se-adăposteşte-al Tău popor
Să-Ţi cânte Ţie osanale,
Tu, râu de viaţă dătător.
Sleiţi de arşiţa pustiei,
De soarele dogoritor,
Veniţi la oaza bucuriei,
Veniţi, fiii oamenilor.
Voi cei trudiţi de drum şi cale,
De sarcini grele-mpovăraţi,
Voi cei răpuşi de chin şi jale,
Aici veţi fi eliberaţi.
Veniţi la Domnul, El e aproape,
Voi cei ce greul v-a răpus,
Veniţi acum, veniţi la ape,
La stânca vieţii, la Isus.