1. Eşti atât de obosit, iubite călător…
Ai umblat pe căi murdare,
Fiu rătăcitor.
Ai cutreierat pământul
Şi ai cules ca roadă vântul;
Chinuit ai fost de rău,
Dar acum te iartă Sfântul,
Bunul Dumnezeu.

2. Ostenită ţi-e privirea,
Capul ţi-e plecat;
Soarta crud-ai cunoscut-o,
Fiu nemângâiat…
Că ai vrut să afli calea
Unde-i plânsul, unde-i jalea.
Nu ai ştiut de Cel de sus…
Auzi cum răsună valea
Numai de Isus.

3. Îţi trimite astăzi Domnul
Un cuvânt de har:
Că îţi dă cununa vieţii,
Ca mărgăritar.
Inima să-ţi fie plină
De a Domnului lumină!
Te fereşte de păcat!
Să nu fii în grâu neghină!
Domnul te-a iertat.