1. Se-aude, pe ulița satului meu,
un ropot grăbit de copite,
un glas de departe ce vine mereu,
un chiot de doruri cumplite.

R1: E poate Iubitul, e poate chiar El!
Nu-mi spune că-i vântul, străine!
/: Căci azi eu zic „Poate " Și mâine la fel.
Dar poimâine-i sigur că vine! ... :/

2. Copilă mireasă, ce mire aștepți?
Nu-i nimeni în cer ca să vie.
Zadarnic spre uliță ochii-ți îndrepți,
că ulița ta e pustie!

R2: De când adormiră părinții străbuni,
stau toate la fel neschimbate.
/: Ce chiot auzi tu? Ce goale minuni?
Ce glas de vedenii ciudate? :/

3. Se-aude, pe ulița satului meu,
un glas peste lumea deșartă...
Și iată, un tânăr ce-l văd numai eu,
se-aruncă din șa lângă poartă! ...

R3: E poate Iubitul, e poate chiar El!
Nu-mi spune că-i vântu-n rovine!
/: Căci azi eu zic „Poate " și mâine la fel,
Dar poimâine-i sigur că vine! :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 335.
Autor text: Costache Ioanid