I: Mi minor

1. Mergând, spre Golgota, cu crucea în spate,
Cu rana de spini ce amar Îl durea,
/: El urca-nspre culme, cu-a-mele păcate,
Şi sarcina lumii era foarte grea. :/

2. Fugit-au cu toţii din sfânta Lui faţă,
Căci toţi cei din jurul Lui erau străini.
/: Şiroaie de sânge-L brăzdează pe faţă...
Pe frunte, El poart-o cunună de spini. :/

3. Din câţi vindecat-a, nici unul nu-i astăzi;
Fugit-au cu toţii, cu toţii s-au dus;
/: Dar, fără cârtire, El urca-n tăcere...
El urca... El urca... spre Golgota sus. :/

4. Pe câţi întâlnit-a-n a lumii pustie
El, apa vieţii le-o dete în dar,
/: Iar astăzi nu-i nimenea să-I astâmpere setea -
I-au dat un burete atât de amar... :/

5. Pe câţi în viaţa, în mii de suspine,
Din lanţurile grele, i-a izbăvit!
Iar azi, ca răsplată, şi mâini şi picioare
Şi corpul întreg în cuie-i ţintuit. :/

6. Aşa se sfârşeşte a lumii salvare:
Pe culmea Golgotei, pe vârful ei, sus.
/: Prin toate acestea, ne dete iertarea
Şi Cel ce ne-o dete, se cheamă Isus. :/

7. Deci, tu, om ce-n lume mai stai în adormire,
Credinţa ta las-o să urce mai sus,
/: Să poţi avea parte de ceasul răpirii
Căci Cel ce-i salvare, Se cheamă Isus!:/