1. Încerc să-nțeleg în taină visul meu,
Adânci frământări și mii de întrebări.
De unde venim și unde ne-ndreptăm?
Ce rost are viaţa şi cine suntem?

R: Dor nesfârşit, Har ne-nţeles,
Eu Te-am respins, Tu m-ai ales.
Iubirea Ta, pe cruce sus,
M-a îmbrăţişat şi m-a străpuns.

2. Pământ cu dureri, născând dezamăgiri,
Ţărână amară şi lacrimi în priviri,
Dar Cerul senin zâmbeşte luminos,
În mine-aprinzând un dor după Hristos.

B: Un cântec e viaţa, un zâmbet, un dor,
Iubirea, speranţa mă învaţă să zbor.
Şi când mă apasă adânci frământări,
Iubirea mă înalţă, dincolo de zări.