1. Poruncește florilor să înflorească,
Poruncește soarelui să strălucească,
Poruncește vântului să umble printre nori,
Poruncește stelelor ca să vegheze
În adânc de noapte, pe cer, tăcute.
Unește Tu natura-n întreagă să Îți cânte.

R: /:Un singur glas din veșnicie
Pune viața în mișcare.
Tot ce ai creat cu grijă
Se închină-n a Ta slavă.
Tot ce are suflare
Îți înalță gloria Ta. :/

2. Poruncește mării liniștite să se miște
Și izvoarelor să țâșnească-n vale.
Poruncește codrului să cânte-n adieri.
Trezește zorile ca să răsară
Și amurgul să-și plece a sa rază.
Poruncește Tu creației să Te slăvească.

3. Poruncește rouei reci ca să coboare
Peste flori, în zori de sărbătoare.
Cheamă munții să-Ți înalțe slava.
Lasă râurile să șoptească,
Iar pădurile să povestească
Despre dragostea ce-ai pus-o-n Univers.