1. O ce mare suferință,
Câte valuri și dureri,
Odihna-mi păcatul strică,
În valea-asta de plângeri.
Iată Doamne cu credință
Sus la crucea Ta privesc,
Și mă stâmpăr la inimă,
Căci la Tine mă gândesc.
Și mă stâmpăr la inimă,
Căci la Tine, căci la Tine mă gândesc.

2. Nori grei când s-ar apropia
Și furtuna m-a-nfrica,
Fiind eu scutit de Tine,
Nimic nu mă va strica.
Doamne fii Tu a mea stâncă,
Scutul și-al meu adăpost,
Steaua 'naintea-mi mergătoare,
Cât voi fi eu aici jos.
Steaua 'naintea-mi mergătoare,
Cât voi fi eu, cât voi fi eu aici jos.

3. Numai la Tine-am eu pace
Și-n Cuvântul Tău cel sfânt,
Tu izvor al fericirii,
Mântuit prin Tine sunt
Doamne-această bucurie
Și la alții las' s-o duc,
Bucuros cu ei-mpreună
Laudă Ție să-Ți aduc
Bucuros cu ei-mpreună
Laudă Ție, laudă Ție să-Ți aduc.

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 249
Compozitor: W. J. Kirkpatrick