1. Ce mare bucurie, că am un prieten bun;
Cel ce-are grijă de mine
Și mă iubește mult.
Nu aș putea fi făr' de El,
Că-L am în sânul meu,
Și-avem o legătură:
Domnul și eu.

2. El bine mă cunoaște
Și știe că-L iubesc,
De-a Lui iubire eu nu pot
De-ajuns ca să vorbesc,
O, cât este de minunat,
Amorul Lui și-al meu,
Noi foarte mult ne iubim,
Domnul și eu.

3. Necaz de mă cuprinde,
Fiind fără voie,
El mâna Lui mi-o întinde,
Pe loc mă mângâie.
La loc plăcut mă conduce,
Cu brațu-I tare-al Său,
Și-așa facem voiajul,
Domnul și eu.

4. Dacă-i descoperi grija,
Ori bucuria mea,
Dacă-i arăt durerea mea,
Și suferința-mi grea,
El îmi dă sfat, ca ce să fac,
Mă-nvață tot mereu,
Astfel mergem 'nainte,
Domnul și eu.

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 169; cântare veche hugenotă