1. Cânt adesea printre lacrimi,
Așteptând să se sfârșească
Timpul greu al despărțirii
Dintre Mire și Mireasă;
Alteori mă rog cu foc...
Ochii sus mi-i pironesc,
Simt c-aici nu mai am loc:
Vreau în cer să locuiesc!

R: Porumbiță, porumbiță
Fă-mă glasul să-ți aud...
Și din crăpătura stâncii
Glasul tău m-a înveseli;
Dar puțin de tot, puțin,
Și la tine voi veni...
Glasul tău m-a înveseli, porumbiță!

2. Alteori mă rog cu foc...
Ochii sus mi-i pironesc,
Simt c-aici nu mai am loc:
Vreau în cer să locuiesc!
Uneori suspin tăcut...
Glasul parcă mi s-a stins,
Dar nădejdea nu se uită...
Ce în suflet mi-ai aprins!

3. Câteodată pribegesc
Printre frați, ca un străin,
Căci la nimeni nu găsesc
Ochi atâta de senini...
Dar o să găsesc și clipa
Întâlnirii cu Isus...
Când o să Îi cânt cântarea
Fără lacrimi, fără plâns!