Refren 1
Cine e ca Dumnezeu nemărginit în măreție?
Faptele-I de laudă sunt ne-ntrecute-n bogăție!
Strofă 1
Ceru-ntreg de El e-ntins,
Pământul de nimic l-a prins.
Leagă ape multe-n nori
Iar ei plutesc scânteietori.
Beznelor hotar le-a dat,
Furia mării-a sfărâmat.
Suflarea Lui dă cer senin
Și totul vede pe deplin.
Refren 2
Cât de mare-I Dumnezeu că nici chiar cerul nu-L cuprinde!
Anii Lui sunt din etern și-n veșnicii se vor întinde.
Strofă 2
El adună apele
Turnând în ploaie aburii.
El și-a-ntins luminile
Și-acoperă adâncul mării.
Judecă popoarele
Și dă belșugul Lui de hrană,
Mâna-I ține fulgere
Și sfatul celor răi răstoarnă.
Refren 3
Nimeni nu-i ca Dumnezeu și nici un om nu-L poate-ntrece,
Fără pată-n dragoste - oceane mari nu pot s-o-nece.
Strofă 3
Nu-i ca El vreun om măcar
Bogat în fapte de iubire.
Fiul Său L-a dat în dar
Să scape omul de pieire.
Jertfa Lui ne-ngăduie
Să fim ai Săi pe totdeauna!
Cât de mare Domnul e,
Dar vrea ca noi să-I fim cununa!
Refren 4
Lăudați pe Dumnezeu, căci vrednic e de slava toată!
Tot ce suntem pe altar să-I fie jertfă necurmată.