Monica Turtoi C1 V1 C2 V2 C3 V3 C4 [C1] Cine e ca Dumnezeu nemărginit în măreție? Faptele-I de laudă sunt ne-ntrecute-n bogăție! [V1] Ceru-ntreg de El e-ntins, Pământul de nimic l-a prins. Leagă ape multe-n nori Iar ei plutesc scânteietori. Beznelor hotar le-a dat, Furia mării-a sfărâmat. Suflarea Lui dă cer senin Și totul vede pe deplin. [C2] Cât de mare-I Dumnezeu că nici chiar cerul nu-L cuprinde! Anii Lui sunt din etern și-n veșnicii se vor întinde. [V2] El adună apele Turnând în ploaie aburii. El Și-a-ntins luminile Și-acoperă adâncul mării. Judecă popoarele Și dă belșugul Lui de hrană, Mâna-I ține fulgere Și sfatul celor răi răstoarnă. [C3] Nimeni nu-i ca Dumnezeu și nici un om nu-L poate-ntrece, Fără pată-n dragoste - oceane mari nu pot s-o-nece. [V3] Nu-i ca El vreun om măcar Bogat în fapte de iubire. Fiul Său L-a dat în dar Să scape omul de pieire. Jertfa Lui ne-ngăduie Să fim ai Săi pe totdeauna! Cât de mare Domnul e, Dar vrea ca noi să-I fim cununa! [C4] Lăudați pe Dumnezeu, căci vrednic e de slava toată! Tot ce suntem pe altar să-I fie jertfă necurmată.