Când al încercării nor îmi întunecă privirea, Și nu pot să văd mai clar ce am de făcut... Nu dau voie fricii să mă biruiască, Ci mă-ncred în Domnul tot mai mult.
Refren
Norul trece însă Dumnezeu rămâne, După nor e cerul mult mai luminos! Dacă toate se transformă în fărâme, Eu nu voi pieri, căci sunt în Hristos!
Strofă 2
Când al încercării nor simt că mă paralizează, Și oricât doresc nu pot să înaintez... Eu deschid Scriptura, ea mă luminează, Și îmi întărește al meu crez.
Strofă 3
Când al încercării nor simt că mintea îmi blochează, Și resping tot ce-am crezut și Cuvântul scris... Strig atunci spre Domnul, El, Cel ce veghează, Negreșit va face ce-a promis!
Strofă 1
Când al încercării nor îmi întunecă privirea, Și nu pot să văd mai clar ce am de făcut... Nu dau voie fricii să mă biruiască, Ci mă-ncred în Domnul tot mai mult.
Refren
Norul trece însă Dumnezeu rămâne, După nor e cerul mult mai luminos! Dacă toate se transformă în fărâme, Eu nu voi pieri, căci sunt în Hristos!
Strofă 2
Când al încercării nor simt că mă paralizează, Și oricât doresc nu pot să înaintez... Eu deschid Scriptura, ea mă luminează, Și îmi întărește al meu crez.
Strofă 3
Când al încercării nor simt că mintea îmi blochează, Și resping tot ce-am crezut și Cuvântul scris... Strig atunci spre Domnul, El, Cel ce veghează, Negreșit va face ce-a promis!
1 / 1▲
1. Când al încercării nor îmi întunecă privirea,
Și nu pot să văd mai clar ce am de făcut...
Nu dau voie fricii să mă biruiască,
Ci mă-ncred în Domnul tot mai mult.
R: Norul trece însă Dumnezeu rămâne,
După nor e cerul mult mai luminos!
Dacă toate se transformă în fărâme,
Eu nu voi pieri, căci sunt în Hristos!
2. Când al încercării nor simt că mă paralizează,
Și oricât doresc nu pot să înaintez...
Eu deschid Scriptura, ea mă luminează,
Și îmi întărește al meu crez.
3. Când al încercării nor simt că mintea îmi blochează,
Și resping tot ce-am crezut și Cuvântul scris...
Strig atunci spre Domnul, El, Cel ce veghează,
Negreșit va face ce-a promis!