1. Întâlni-te-oi l-acel izvor,
În patria frumoasă?
Nu-nsetează sufletul tău,
După apa vieții?
Numai laudă va răsuna,
La izvorul limpede!
Dar eu nu te-aș putea vedea,
În oastea cerească?

R: Da, la izvorul vieții
Vin eu cu bucurie
Se-nbucură sufletul meu,
De așa revedere.

2. Întâlni-te-oi l-acel izvor?
Mulți iubiți sunt acolo,
Pe care văzând acolo,
Voi cunoaște-n acel loc.
Ceresc, dulce va răsuna
Glasul cântării noastre;
Nu voiești tu a te lupta,
Ca noi să ne revedem?

3. Ne-om întâlni l-acel izvor,
În Casa Părintească?
Când prin pragul ei voi intra,
Caut, dorind după tine!
Din izvor curge la sărmani
Viață fericită!
O, ce soartă-i pe brațul Lui,
Vii și tu la odihnă?

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 153