1. Odat-om fi-ntr-o unire,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
Unde-i numai bucurie,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
Unde nu-i strâmtorare,
După luptă vom merge,
În mărire-om petrece,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!

2. Acolo sus împreună,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
Vom răsuna toți laudă,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
La Regele măririi,
La soarele dreptății,
Care ne miluiește,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!

3. O ce glas sfânt se aude!
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
Veniți voi cei blânzi ca mieii,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
Cântare dulce va fi
Ce nu vom fi auzit,
Răsunând-o îngerii,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!

4. Atunci la Isus vom căuta,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
'Naintea tronului vom sta,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
A îngerilor oaste
Pe cale ne-a petrece
Până sus vom ajunge,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!

5. Lacrimile vor înceta,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
S-a-mplini orice dorință,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!
Cu toți cei mai fericiți,
Ce mai 'nainte-au ajuns,
Ne-om bucura 'colo sus,
Nu-i prea mult! Nu-i prea mult!

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 32