1. Te-aş întreba, de-i cu putinţă,
O, Doamne plin de îndurare,
de ce atâta suferinţă
există-n lumea asta mare?

R1: De ce aleargă pământenii
spre Iad şi nu spre Ţara sfanta
Cu moartea-i veche de milenii
Si ea pe nimeni nu-nspăimântă?

2. De ce iubirile curate
au suferit întotdeauna
în lumea plină de păcate
şi tot de spini le-a fost cununa?

R2: De ce domneste bogăţia
pe orice plai din orice ţară
Când tu ne-ai dat împărăţia
cu-a cerului întreg comoară?

3. De ce când Adevărul strigă
oprindu-se la câte-o poartă
pe mulţi minciuna îi câştigă
şi către Iad mereu îi poartă?

R3: De ce în lume propăşeşte
acela care varsă sânge?
Când ochiul Tău spre el priveşte,
ah, inima nu Ţi se frânge?