1. Curând în corabia mare
Pluti-vom deasupra de nori,
Scăpând de pedeapsa în care
Pieri-vor cei nepăsători.
Corabia noastră e harul
În care cu toţi am intrat.
Isus pentru noi este darul
Ce Tatăl Ceresc ni L-a dat.

R: Voi fraţi şi surori, găsiţi-vă loc,
În arca salvării /: veniţi :/
Căci lumea aceasta va arde în foc,
Sfârşitu-i aproape, să ştiţi.

2. Voi oameni fugiţi de păcate,
În arca salvării veniţi.
Căci uşa-i deschisă, se poate
Salvarea cu toţi să găsiţi.
Corabia noastră-i pe ape,
Pe râuri, pe mări, pe uscat,
Dar iată căci vremea-i aproape,
Când pleca-vor doar cei ce-au vegheat.

3. Dar oamenii iar se-nvrăjbiră,
Păcatul din nou i-a cuprins,
Deşi cei dintâi ne vestiră
Pedeapsa cu focul nestins.
Va arde pământul şi cerul,
Şi lumea în foc va pieri,
Dar cine se-ntoarce la Domnul,
Salvare la El va găsi.

4. Curând se sfârşeşte coşmarul
Şi groaza ce noi o privim.
Veniţi ca să dregem altarul
Pe care mereu să jertfim.
A noastră iubire deplină
Şi dorul ce arde nespus,
Ce-aşteaptă pe Domnul să vină,
Ce-aşteaptă pe Domnul Isus.