1. De ce să mă mândresc cu mine,
crezând că eu sunt cineva?
Exist că Dumnezeu mă ține,
în mâna Lui e viața mea!
Sunt doar un lut lipsit de formă
pe masa Marelui Olar...
Atingerea Lui mă transformă
și chipul Lui e tot mai clar!

2. De ce m-aș lăuda cu mine,
cu tot ce am, cu tot ce fac?
Căci știu că lauda de sine
nu-i este Domnului pe plac.
De mare preț e umilința,
în viața celui credincios,
E pentru el făgăduința:
Va fi asemeni lui Hristos!

3. De ce să fiu plin de mândrie,
când tot ce am e bun primit?
Decât cu Domnu-n vrăjmășie
mai bine prieten, fiind smerit!
Căci Dumnezeu stă împotriva
acelui mândru și trufaș...
Dar cel smerit primește harul,
de-a fi cu El în cer părtaș!