Nicolae Rusu V1 V2 V3 [V1] De ce să mă mândresc cu mine, crezând că eu sunt cineva? Exist că Dumnezeu mă ține, în mâna Lui e viața mea! Sunt doar un lut lipsit de formă pe masa Marelui Olar... Atingerea Lui mă transformă și chipul Lui e tot mai clar! [V2] De ce m-aș lăuda cu mine, cu tot ce am, cu tot ce fac? Căci știu că lauda de sine nu-i este Domnului pe plac. De mare preț e umilința, în viața celui credincios, E pentru el făgăduința: Va fi asemeni lui Hristos! [V3] De ce să fiu plin de mândrie, când tot ce am e bun primit? Decât cu Domnu-n vrăjmășie mai bine prieten, fiind smerit! Căci Dumnezeu stă împotriva acelui mândru și trufaș... Dar cel smerit primește harul, de-a fi cu El în cer părtaș!