1. Cât de plăcută și ce dulce
e locuirea împreună,
a credincioșilor Tăi, Doamne,
când numai dragostea i-adună!

R: Ca roua care se revarsă
pe munţi, pe dealuri, pe câmpie,
e binecuvântarea-Ți sfântă
în dragostea cu părtăşie!

2. Părinte, cât Ţi-e de plăcută
a mulțumirii jertfă sfântă,
când fraţii-n dulce unitate,
în duh și-n adevăr Îţi cântă!

3. Cât de plăcută-i rugăciunea,
când frații într-un duh se roagă,
cu mulțumiri și cereri sfinte,
când toată voia Ta li-i dragă!

4. Cuvântul sfânt le-aprinde-n inimi
dorinţa după Sărbătoarea,
în care, tot mai nouă, crește,
mereu, iubirea și cântarea!

5. Betanie preafericită,
Tabor în strălucire vie,
e Adunarea Ta scăldată
în dragoste și bucurie!

I: Volumul 1, cântarea 140