1. Cântarea-mi fie rouă de cleștar,
ce scânteiază-n soare-n zori de zi,
/: să poarte-n picuri, prospeţimi de har,
și-ale iubirii sfinte armonii! :/

2. Cum florile, mireasma-și răspândesc,
în jur, pe aripi de zefir uşor,
/: la fel de lin, cântarea mea, doresc,
să poarte-al dragostei ceresc fior! :/

3. Să crească-n inimi dorul după Cer,
în cei răscumpărați prin jertfa Ta,
/: și dup-a Tale haruri ce nu pier,
să-i 'nalțe-n stări de cer, cântarea mea! :/

4. Şoptit și dulce susur de izvor,
şi zvon suav de harfe îngerești,
/: îmi poarte cântecul, - suspin și dor -
spre slava Ta, Isus, căci vrednic ești! :/

5. Aşa-mi doresc, Isus, cântarea mea,
o boare de parfum din veșnicii,
/: să simți tot clocotul iubirii-n ea,
când șoapta-i spune: - Te aștept să vii! :/

I: Volumul 1, cântarea 206