1. Frumoasă dragoste smerită,
ce-n inimi credincioase crești,
/: cu frumusețe negrăită
ființa ne-o împodobești! :/

2. Ce dulce-i fața ta frumoasă,
ce-alin împarte mâna ta,
/: ce sfântă-i truda-ţi bucuroasă,
ce gata ești mereu a da! :/

3. Ce-ntreagă-i jertfa ta spre semeni,
și câtă bunătate ai,
/: și făr' să știi, în juru-ţi semeni
lumini şi frumuseţi din rai! :/

4. Cât de dumnezeiesc ți-e straiul
în care tu ne-nveşmântezi,
/: și cât de plin de har ți-e graiul
cu care binecuvintezi! :/

5. Frumoasă dragoste smerită,
de orice dar ești mai presus,
/: de-a pururi mai întinerită,
eşti Însuşi Domnul meu Isus! :/

I: Volumul 1, cântarea 264
* Scrisă în amintirea
sorei Lena Moldoveanu,
după trecerea la Domnul.