1. Vorbirea și cântarea mea să fie
o adiere-a harului plăcut,
nădejdea celui credincios s-o-nvie,
în încercare când e greu căzut!

R: Pune-mi Tu, Isuse,
harul Tău pe buze,
ca un susur blând
fie-al meu cuvânt,
fie-mi orice cânt!

2. Vorbirea și cântarea mea să cheme
pe toți robiții de păcat, la har,
să-nduplece, cu dragoste să-ndemne
să-și lepede veșmântul lor murdar!

3. Și vorba mea și cântul meu să fie,
în lumea care zace în păcat,
a dragostei și-a harului solie,
o arătare-a Ta, Cel Înviat!

4. Vorbirea și cântarea mea să poarte
mireasma cunoștinței Tale-acum,
mireasmă spre viață, nu spre moarte,
să Te înalț mai sfânt pe-al vieții drum!

I: volumul 1, cântarea 40