1. Iubirii celei mai curate,
îi datorăm tot ce-i frumos;
/: lumina zorilor în noapte,
aduce-n duhul credincios! :/

2. Mireasma harului divină,
e-ntreagă-n al iubirii crin;
/: iubirea-i rază de lumină,
născută-n cerul cristalin! :/

3. Al primăverii farmec dulce,
cu zările ce strălucesc,
/: numai iubirea îl aduce
cu harul ei divin, ceresc! :/

4. Nu-i fericire mai întreagă,
ca harul dragostei de Sus!
/: Ferice-acei ce ea îi leagă,
căci dragostea nu are-apus! :/

5. Ferice-s câţi iubirea-i poartă
în tot mai minunatu-i zbor;
/: a ei copii au dulcea-i soartă
și minunatu-i viitor! :/

I: Volumul 1, cântarea 305