Privirea limpede-a credinţei,
spre zarea-albastră să-ţi ţintească,
/: spre Cel ce-ți poate da ființei,
frum'sețea Lui dumnezeiască! :/
Podoaba cea nepieritoare
a curăției și-a blândeţii,
/: îți facă fața zâmbitoare
cum e lumina dimineții! :/
Al bunătății farmec, fie,
și-a dragostei ce se jertfește,
/: plăcută, sfântă jertfă vie,
Părintelui ce te iubeşte! :/
Cântarea sfânt-a mulţumirii,
cu-a ei mireasmă minunată,
/: închin-o Tatălui Iubirii,
cu bucurie, de-orice dată! :/
Așa mă rog să-ți dăruiască,
Părintele din Cer, frum'sețe,
/: în care El să se-oglindească,
şi nesfârşită tinereţe! :/