1. Când eram în strâmtorare, de durere apăsat,
Domnul m-a pus la-ncercare și-o minune-am așteptat.
Toți spuneau: "Unde-I Acela căruia Îi slujești
De te lasă-n zile grele de furtună-nconjurat?"
Eu le spun:

R1: Eu voi alerga la Dumnezeu
Să Îi spun întreg necazul meu;
Cei din jur îmi spun că e prea greu
Dar eu în El nădăjduiesc mereu.

2. Chiar de-i boală sau prigoană, părăsit de toți cei dragi,
Deznădejde, frică, moarte, de Isus eu nu mă las.
Cei din jur se-ntreabă, oare, cine-I acest Dumnezeu?
Cel ce dă pe față taine, vorbele acelor răi.
Eu le spun:

3. Voi rămâne-n ascultare, de e bine sau de-i rău,
El dă binecuvântare celui ce-n credință stă.
El înaltă omul care s-a lăsat pe brațul Său
Și smerit a stat în umbră, știind cine-I Dumnezeu.
Voi spune:

R2: Eu am alergat la Dumnezeu
Și a fost cu mine în pustiul greu;
Lauda să fie doar a Lui,
Pe El Îl voi sluji cât voi trăi!

O: 1 R1 2 R1 3 R2