Strofă 1
Peste mine cade-o frunză
Îngălbenită, fluturând ușor
Dintre mii ea se desface
Nu-i pasă de prietenia lor
O, de ce aceasta frunză a căzut
Poate vlagă în ea n-a avut
Poate singură ea nicicând nu s-a crezut
Așa putem să fim și noi oricând.
Refren
/:Prieten drag, de ce stai și azi nepăsător
Prieten drag, vino cât Isus mai este Salvator :/
Strofă 2
Ca o floare este viața
Cât trăiești pe acest pământ străin
Plină de dureri e calea
Plină de poveri necaz și chin
O ce viață va fi acolo sus
Când ne vom întâlni cu Isus
Vom uita de dureri, vom primi mângâieri
Și vom fi împreună cu Isus.
Strofă 3
Te vei ofili ca floarea
Și plăceri nu vei simți de fel
Însă vei zări viața
Care astăzi e ascundă-n El
De ce pui preț pe lucruri care pier?
Și nu vrei să privești către cer
Căci tot ce ai adunat demult e spulberat
Și tu aspru vei fi judecat.
Strofă 4
Să privești mereu la Isus
Care pe Golgota a murit
Părăsit fiind de toți
Asta pentru că mult ne-a iubit
O, ce mare iubire avea
Când în grele dureri suferea
Vin’ la El umilit ca să fii mântuit
Și în veci tu să fii fericit.