1. Deschide, Doamne, gura mea
să Te vestesc mereu,
la cei ce nu știu mila Ta
şi-adânc se zbat în greu!
Prin vorbă, faptă, pe pământ
să fiu în calea lor
un făclier plin de avânt,
şi blând îndrumător!

2. Şi chiar atunci când frații mei
mă vor nesocoti,
să nu port ură pentru ei,
cât timp eu voi trăi!
Așa Te rog, Te rog plângând,
Isuse Împărat,
să mă povăţuieşti oricând,
să nu cad în păcat.

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 343
Text: adaptare după I. Tudusciuc