1. O, mă-ntorc și plâng, Părinte,
ca și fiul rătăcit,
iar primeşte-mă la Tine
/: și mă iartă c-am greșit! :/
Despărțit de-atâta vreme,
eu de Tine, Doamne-am fost,
rătăcind pe căi deşarte,
făr-al păcii adăpost!

2. Rătăcit-am ca şi oaia
despărţită de păstor,
iar acum mă-ntorc la Tine
/: scumpul meu Mântuitor! :/
Mă întorc și plâng cu lacrimi
rătăcirea mea dintâi
și voiesc până la moarte
eu cu Tine să rămâi!

3. /: O, ascultă-mi rugăciunea
şi m-ajută să-Ţi slujesc,
vreau cu viaţa mea întreagă
pentru Tine s-o trăiesc! (bis 1) :/

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 328
Text: prelucrare