1. Nelipsită suferinţă,
cale sfântă către cer,
când te-apropii, prin credinţă,
toate patimile pier!
Suferinţă, eşti cununa
împletită din dureri,
cu nădejdea sfântă, una:
ne-ntărești cu mângâieri!

2. Suferinţă, suferință,
spinii tăi înţeapă greu,
dar prin sfânta umilinţă,
ne înalţi spre Dumnezeu!
Suferinţă, rai de taină,
dar de viaţă-mpărătesc,
ca pe cea mai scumpă haină
te-a purtat Fiul Ceresc!

3. Domnul ne-a lăsat și nouă
calea crucii să pășim,
să trăim o viaţă nouă
şi prin ea să-L proslăvim!
În curând sfârşi-vom calea
suferinţei pe pământ
şi plecăm de-aici din valea
neagră, sus în cerul sfânt!

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 323