1. Atunci când vremile vor fi-mplinite,
când veacu-acesta fi-va pe sfârșite,
/: vei coborî din cer - şi nemurire, :/
/: Isus, vei da Bisericii iubite. :/

2. Apoi vei face dreaptă judecată,
căci tronul Tău va fi între popoare...
/: Și ce măreaţă, sfântă sărbătoare, :/
/: va-ncepe-n lumea cea răscumpărată! :/

3. Din ceruri, îngerii cânta-Ţi-vor Ţie
Isuse scump, Fiinţă preaiubită,
şi n-o uita întreaga veşnicie
ce-ai făcut Tu pentru omenire,
căci jertfa-Ţi sfântă și neprihănită
aduse-adevărata mântuire.

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 311