1. Nu-i pe lume înviere mai măreaţă,
ca atunci când crapă noaptea de păcat,
şi HRISTOS renaşte-un suflet la viaţă,
nu-i pe lume o-nviere mai măreață,
/: ceru-ntreg e-atunci un cântec minunat. :/

2. Nu-i pe lume-o bucurie mai slăvită,
ca aceea care-ți dăruie ISUS.
Viaţa-i har, iar moartea-i nuntă strălucită,
nu-i pe lume-o bucurie mai slăvită,
/: soarele e-atunci pe veci nemaiapus. :/

3. Şi nu este-n lume-o moarte mai senină,
ca a celui ce-a umblat cu Dumnezeu,
fericit te-avânţi în veşnica Lumină,
nu-i pe lume-o biruinţă mai senină,
/: însorită de-un mai dulce curcubeu. :/

4. Dă-mi, Isuse, începutul şi sfârşitul
tinereţi-nflăcărate de-al Tău dor,
pentru slava ce-și așteaptă răsăritul,
dă-mi Isuse începutul şi sfârşitul
/: credinciosului ostaş biruitor. :/

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 206
Text: Traian Dorz