1. Când te-or covârși ispitele ce leagă,
când obosit în lupta cea peste puteri,
vei bea strop cu strop durerea grea și-întreagă,
cârtind contra soartei și-atâtor dureri,
tu nu-ți pierde firea:
mai e încă Credinţa, Nădejdea și Iubirea.

2. Când inima ta de dor n-o să mai poată,
când va veni vâltoarea zilelor de greu,
când nu-ţi vei afla odihna de-altă dată,
tu atunci aminte să-ți aduci mereu
de ceea ce-ncălzește
și trup și duh: Credinţă, Iubire și Nădejde.

3. Când vei suferi o pierdere-n viaţă,
nu plânge niciodată cu-amar după ea,
să știi c-acest drum de Domnul pus ţi-e-n faţă.
Cereasca-I voinţă a făcut aşa...
Atunci tu-ntărirea,
s-o cauţi unde-i Credința, Nădejdea și Iubirea.

4. Când nu vei putea să mai învingi durerea
şi vei vărsa șiroaie lacrime fierbinţi,
mergând chiar la moarte să vezi învierea
că-i frumoasă viaţa și în suferinţi...
Că nu-i fericire
decât unde-i Credinţă, Nădejde şi Iubire!

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 159
Text: Traian Dorz