Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse, ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat. Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat; mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Strofă 2
Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară am venit la Tine, doborât de vina grea, să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea, numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Strofă 3
Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse, și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam. Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam, ce căzut muream eu dacă nu Te cunoşteam.
Strofă 1
Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse, ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat. Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat; mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Strofă 2
Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară am venit la Tine, doborât de vina grea, să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea, numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Strofă 3
Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse, și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam. Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam, ce căzut muream eu dacă nu Te cunoşteam.
1 / 1▲
1. Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse,
ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat.
Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat;
mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
2. Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară
am venit la Tine, doborât de vina grea,
să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea,
numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
3. Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse,
și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam.
Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam,
ce căzut muream eu dacă nu Te cunoşteam.
I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 115
Text: Traian Dorz
Eclesiastul 11:9Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.