Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse, ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat. Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat; mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Strofă 2
Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară am venit la Tine, doborât de vina grea, să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea, numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Strofă 3
Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse, și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam. Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam, ce căzut muream eu dacă nu Te cunoşteam.
Strofă 1
Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse, ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat. Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat; mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Strofă 2
Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară am venit la Tine, doborât de vina grea, să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea, numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Strofă 3
Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse, și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam. Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam, ce căzut muream eu dacă nu Te cunoşteam.
1 / 1▲
1. Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse,
ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat.
Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat;
mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
2. Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară
am venit la Tine, doborât de vina grea,
să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea,
numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
3. Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse,
și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam.
Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam,
ce căzut muream eu dacă nu Te cunoşteam.
I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 115
Text: Traian Dorz