Dacă știți cum e durerea mai mistuitoare,
dacă știţi cum sunt de grele lacrimile-amare,
dacă știţi ce-amară-i noaptea plânsă-n neadormire...
ziua-n zbucium fără pace, mersul fără ştire.
Sufletul zdrobit de cazne, chinul aşteptării,
perna udă de suspine, iadul disperării...
O, de știți, de știți acestea, eu vă jur pe-oricare,
nu treziţi iubirea lumii nimănui sub soare.