1. Spre Patrie călătorim,
dar drumul de grijuri e plin;
ispite, durere și chin,
c-aşa-i pe Golgota: suspin!

R: Să stăm zi de zi cu Isus,
căci veşnic vom fi cu El sus;
şi grijă ne poartă cât nu merităm,
de-aceea viaţa să-I dăm.

2. O, timpu-i scurt, să ne grăbim,
că umbrele nopţii s-aştern,
aleșii acuma se cern,
la viaţă senină, etern...

3. Lumină-n noaptea grea să fim,
o candelă-aprinsă, un far,
ca lumea ce-noată-n amar,
să-ntoarcă spre Domnul, spre har.

4. Așa puţin mai poposim,
pe valuri ca frunza pe vânt,
o umbră pe bietul pământ,
și ultimul pas: un mormânt!

5. Privind spre Domnul, ne suim,
spre locul ce ni l-a gătit,
spre cerul cel sfânt, strălucit,
la Tine Isuse iubit.

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 342
Text: I. Nicoară