1. Cât mă simt de fericit,
când Te am Isuse!
Și când știu că mi-ai gătit,
zări în veci nestinse!
Veşnic merg în urma Ta,
cât mai sunt în lumea rea,
pentru că mi-ai dăruit,
doar puteri ne-nvinse!

2. Lumea-atuncea Ţi-a urât
calea-Ţi minunată!
Astăzi, şi mai mult de-atât...
lumea e turbată.
Însă oricât va-ncerca,
nu mă poate-ndepărta,
de la braţul Tău cel sfânt!
Asta niciodată!

3. Când furtuni şi vijelii,
vin din nou grămadă,
Tu să stai la răspântii,
ochii-mi să Te vadă!
Și atunci mă voi lupta,
biruinţă voi avea,
doar de mână să mă ţii,
pasu-mi să nu cadă!

4. Fapta, gândul să mi-l port,
doar spre-a Ta chemare...
Pentru lume să fiu mort,
căutând salvare!
Mai aproape zi de zi,
să grăbesc să nu-ntârzii,
înspre-al veşniciei port
unde-i sărbătoare.

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 333
Text: I. Nicoară