1. În psalmi îmi 'nalț mereu cântarea
spre slava cerului senin,
cu cât îi simt mai mult chemarea
cu-atât aici sunt mai străin.

R: Mai sus în orice clipă,
spre Ţara de cristal,
sub ocrotiri de-aripă,
ne-nfrânt de nici un val...
Mă duc spre scumpa-mi Ţară,
spre locul meu iubit,
a cărui primăvară
e fără de sfârşit...

2. Mi-e dor de veşnica-ntâlnire,
de Sărbătoarea celor vii,
de nesfârşita fericire,
de cea mai așteptată zi...

3. Viaţa mea de-acum e plină
de doru-acelui scump popas.
Fă Doamne, mai curând să vină
doritul întâlnirii Ceas...

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 328
Text prelucrare după I. Nicoară