1. Din noaptea negrei disperări
cu munţi de suspinare,
Tu m-ai chemat Isuse bun
să-mi fii pe veci scăpare.
Da, numai Tu Isuse bun,
îmi ești pe veci scăpare!

R: /:Veni-va ziua-n care
cu-ai Tăi pe veci unit,
spre Ţara cea de Soare
cânta-voi fericit! ... :/

2. Tu-mi vezi fiinţa-mi slabă
ce-așteaptă-ajutorare
din Mâna-Ţi care varsă
atâta alinare;
căci Doamne, Tu adus-ai,
atâta alinare!

3. Prin lumea asta Doamne
ce-i plină de-apăsare,
condu-mă pân' la capăt
smerit pe-a Ta cărare,
statornic în credinţă,
mereu pe-a Ta cărare.

4. Deplin să se slăvească
prin viaţa-mi trcătoare
Isuse scumpu-Ţi Nume
ce seamăn nu mai are,
și-n toată creatura,
e cel mai sfânt și mare.

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 270