1. Ţi-e fruntea-nsângerată,
Isuse-al meu iubit,
şi Faţa-nlăcrimată,
de cât ai suferit!
Pe faţa Ta de sânge,
curg picurii şuvoi,
și ochii Tăi ca cerul
au lacrimi amândoi!

2. Ţi-s mâinile străpunse,
picioarele la fel,
şi râd din plin călăii
de Tine, blândul Miel!
Pe capul Tău cunună
de spini au aşezat,
iar Faţa Ta ca floarea,
mânjită-i de scuipat!

3. Plângând a Ta durere,
o, scump Mântuitor,
a-sufletului coarde
cumplit și-adânc mă dor!
Căci tu îmi eşti, Isuse,
Lumina - căpătâi,
și-n viaţa mea străină
Iubirea cea dintâi!

4. Eu nici nu am cuvinte
să pot a le-ngâna,
cu gura nu pot spune
ce inima ar vrea...
Din multele cuvinte
ce-n suflet mi-nfloresc,
eu pot să spun atâta:
Isuse, Te iubesc!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 221
Text: Sanda Moinaru