Doamne, iar la Tine umilit eu vin, scapă-mi iarăși viaţa de păcat şi chin! Recunoscu-mi vina, plâng al meu păcat, inima mă doare că Te-am întristat!
Strofă 2
Spală-mi, Doamne, haina care s-a pătat, și mai alb ca neaua, să fiu iar curat! Pune-mi bucuria mântuirii iar, în adâncul vieţii, prin eternul har!
Strofă 3
Inimă curată-n mine să zideşti, și un duh statornic, Tu să-mi dăruieşti! Vasul de necinste fie-mi curăţit, să mi-l pui în slujbă fără de sfârşit!
Strofă 1
Doamne, iar la Tine umilit eu vin, scapă-mi iarăși viaţa de păcat şi chin! Recunoscu-mi vina, plâng al meu păcat, inima mă doare că Te-am întristat!
Strofă 2
Spală-mi, Doamne, haina care s-a pătat, și mai alb ca neaua, să fiu iar curat! Pune-mi bucuria mântuirii iar, în adâncul vieţii, prin eternul har!
Strofă 3
Inimă curată-n mine să zideşti, și un duh statornic, Tu să-mi dăruieşti! Vasul de necinste fie-mi curăţit, să mi-l pui în slujbă fără de sfârşit!
1 / 1▲
1. Doamne, iar la Tine umilit eu vin,
scapă-mi iarăși viaţa de păcat şi chin!
Recunoscu-mi vina, plâng al meu păcat,
inima mă doare că Te-am întristat!
2. Spală-mi, Doamne, haina care s-a pătat,
și mai alb ca neaua, să fiu iar curat!
Pune-mi bucuria mântuirii iar,
în adâncul vieţii, prin eternul har!
3. Inimă curată-n mine să zideşti,
și un duh statornic, Tu să-mi dăruieşti!
Vasul de necinste fie-mi curăţit,
să mi-l pui în slujbă fără de sfârşit!
I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 200
Text: prelucrare după I. Marini