Pribege suflet ce te pierzi,
în gloata bietului pământ,
/: o, spune-mi, din adânc nu vezi,
un soare luminos și sfânt?  :/
Atâtea curse-n cale ai,
atâţi te-mbie la păcat,
/: o, spune-acum la cine dai
viaţa ta cu-adevărat?  :/
Atâtea urme de dureri
se văd pe faţa ta, adânci,
/: așa sălbatice-nfierări
te pironesc de-a lumii stânci.  :/
Cât timp mai vrei să stai
nepăsător de-al tău sfârşit?
/: Și când vrei viaţa să ţi-o dai
ca-n schimb să fii tu mântuit?  :/
Când focul tainicei credinți,
va arde tot ce-i putregai?
/: Să poţi pleca cu toţi cei sfinți
în fericitul, dulce Rai!  :/